protectia consumatorilor my ass...

Dar hello hello. Astazi a fost una din acele zile... de sfarsit de semestru, stiti voi... am venit degeaba la scoala si alea alea. macar i-am fost de ajutor lu' diriga... Singurul motiv pentru care n-a fost o zi total pierduta a fost ziua de nastere dubla. LA MULTI ANI NIKI SI MANU!!! Sa va spun ce s-a intamplat? Ah yes I might: Niki a adus dulciurile, iar Manu saraturile (adica saleurile si alunele in coaja)... apai, n-a fost nimic special la alunele alea pana nu a fost deschisa punga si a inceput Manu sa toarne alune pe servetelele tuturor. Ghiciti ce a avut Andra norocul sa-i pice pe servetel? Nu cred ca veti ghici... A fost o bucata de caramida... Dap... O caramida, in punga de alune. Asta da surpriza... si mai era si inecata in sare. Pe asta o s-o punem in rama in spatele clasei... in fine.
In rest...a fost o zi de gandire, nimic mai mult decat contemplare excesiva si reflectare asupra sinelui.

Jesus and the seven dwarfs...

Sa va spun o poveste? Ok: E vorba de 3 purcelusi orbi care locuiau la capatul curcubeului. Primul isi pierduse cizma de clestar, al doilea se inecase cu o cizma de piele otravita, iar al treilea gasise o cizma fermecata care indeplinea trei dorinte...
Mda... serios acum. La, absolut generalele sugestii ale prietenilor mei, mi-am facut un blog. Nu stiu daca are vreun rost, adica e ca un jurnal... si din moment ce eu sunt total impotriva jurnalelor, nu stiu ce mi-a venit sa-mi fac si eu unu'. Parca acum doua saptamani ziceam "oai, blog...". Asa ca fapt divers, inca mai cred asta, dar what the hell? nu strica (sper). Zice-se ca e bine sa te exprimi. Un nou exercitiu pentru scriitorii in devenire... right... Macar nu o sa ma plictisesc asa de rau. Thus, supararea cand imi vine, hopa, mai scriu cate una B-).
Sincer... tot nu-i vad un rost adevarat, e un fâs (daca ati luat-o ca pe o insulta, voi blogger-ilor... nu-i vina mea >:)). O mica distractie/ distragere de la viata de zi cu zi.
Printre cugetele mele profunde si sperantele false, am gasit sensul vietii, dar daca vreti sa vi-l impartasesc, va trebui sa urmariti ăst blog, iar fiind eu la fel de interesant ca separarea catenelor ADN, parasit de soarta si blestemat de materia prima a muschiului cardiac, am ramas fara inshpiratie asa ca trebuie sa va spun orevoir... or somethin'...
Acum... daca ai condei (citat din domnul Lepadatu, i have copyright) eu te voi sfatui sa te apuci de blogging, imi bucura ochii si ma unge la sufletel sa vad atatia oameni talentati...
STAY TUNED FOR MORE...